marți, 14 septembrie 2010

Pe cararea veche trec cateodata
Cu speranta vaga, de-a te intalni
Ne cunostem parca, de o viata intreaga
Neavand puterea de a ne vorbi
Din albastrul moale linistea se-aduna
Si prin diafanul de apus speriat
Ochii tai de aur, ochi de zana buna
Plang, aprind in mine un ecou ciudat...


Dragoste la prima vedere, cine-ar fi crezut
Sa iubesc cu atata putere, ca la inceput...


Vremea a fost tarzie, intalnirea in vreme
Si tarzie clipa de-a ne fi vazut
Pe cararea veche, la rascruci de vanturi

Numai timpul stie, ce e de facut
Amintirea vie, mai traieste inca
As da ani din viata sa te regasesc
Ne cunoastem parca, de o vesnicie
De o vesnicie, parca te iubesc


Dragoste la prima vedere, cine-ar fi crezut
Sa iubesc cu atata putere, ca la inceput...


N-o sa afle nimeni, poate niciodata
Poate niciodata n-am sa te intalnesc
As da ani din viata, sa te am alaturi
Sa-ti simt faptura, sa-ti spun te iubesc
As da ani din viata, sa te am alaturi
Sa-ti simt faptura sa-ti spun te ïubesc...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu