marți, 31 august 2010

autumn

azi, 31 august
- ultima zi de vara
- ultim ramas bun
- ultimul sentiment
Vei lacrima sau vei plange, poate, toamna. Toamna cheama atatea amintiri.. E stupid.
intr-un fel, vreau sa vina toamna, in altul nu. avand in vedere ca toamna e anotimpul meu preferat, nu numai ca peste cateva zile e ziua mea, asta chiar nu-mi pasa. dar toamna e superba, exact asa cum trebuie : culorile specifice, racoare, ploi scurte, dar avand in vedere Romania, inundatii. ploaie cu frunze, vant cu frunze. frunze colorate, frunze speciale. stiai ca fiecare frunza are povestea ei ? evident, nu ai de unde sa stii. doar ele isi stiu povestea, toate sentimentele traite pe parcusul unui an intreg, poate ca fel ca noi. insa, noi nu cadem, noi ramanem agatati de pomul vietii, chiar daca ne "ofilim" uneori.

A venit, a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.
A venit, a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad uneori
Ca au sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori
C-ai sa te-ascunzi intr-un ochi strain
Si el o sa se-nchida c-o frunza de pelin.
Si-atunci m-apropii de pietre si tac
Iau cuvintele si le-nec in mare
Suier luna si-o rasar si-o prefac
Intr-o dragoste mare.
A venit, a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.
A venit, a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad uneori
Ca au sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori
C-ai sa te-ascunzi intr-un ochi strain
Si el o sa se-nchida c-o frunza de pelin.
Si-atunci m-apropii de pietre si tac
Iau cuvintele si le-nec in mare
Suier luna si-o rasar si-o prefac
Intr-o dragoste mare.

Un comentariu: