Amintirile sunt icoanele timpului pierdut..

de ce nu pot sa te uit? a trecut destul de mult timp..tu tot aici, in inima mea ai ramas. neclintit
ce s-a intamplat cu mine? ce s-a intamplat cu noi? nu stiu, nu stiu
dar am o dorinta-n mine, ce n-ai vazut. vreau sa stiu ce mi-ai facut, ca sa gasesc antidotul
chiarr, exista ?
"Stiu ca exista un singur suflet,rasfrant in mii de atitudini trecatoare.."
nu stiu, nu stiu, cum nu stiu pe unde, nu stiu.
nu stiu de ce naiba inca ma gandesc la tine, nu stiu de ce naiba inca te iubesc, nu stiu de ce naiba scriu aici despre tine, nu stiu nici daca meriti, nu stiu daca are rost, nu stiu...
acum, in curand, o sa se termine tot, asa cum mi-am dorit de la bun inceput
totul o sa se risipeasca, exact cum vreau eu
dar dupaia? o sa te mai vad? o sa te mai intalnesc vreodata?
sau drumurile nostre se vor desparti pentru totdeauna? nu vreau, asta nu..
stiu ca o sa-mi fie dor.. dar asta o sa treaca , cu timpul. de asta sunt sigura
inca caut in mine speranta ca voi putea sa-ti vorbesc, cu cartile pe fata, asa cum ar fi trebuit sa-ti vorbesc de la inceput.. daca ma vei intelege vreodata..
acum, imi caut cu disperare sufletul insangerat. picatura dupa picatura, urmez drumul indeaproape. dar nu-l gasesc.e un labirin infinit, si pe tot drumul dau de tine, doar de tine
asta ma nelinisteste, si asta vreau sa dezleg. ma vei ajuta?

Şi ai să citeşti zilnic de acum înainte, luni, ani, secole ceea ce se petrece în sufletul meu, dacă nu vii să-mi iei mâinile şi să descoperi în ochii mei marea dragoste pe care mi-ai sădit-o şi pe care nu poţi s-o fărâmi orice ai face, pentru că e opera ta, nu a mea.
Mă uit pe geam şi, în loc să văd peisajul, îmi apare el, multiplicat în mii de înfăţişări şi culori. Chipul lui izvorăşte mereu şi din fiinţa mea, unde se află culcuşul amintirilor noastre bune şi rele, şi retrăiesc fragmentar tot ceea ce a fost şi ceea ce are un farmec inedit, petru că ştiu că de-acum n-o să mai fie nimic, de-acum începe neantul.
Ai crezut şi poate încă mai crezi că sunt proastă. Ah, e foarte firesc să judeci aşa. Te iubeam prea mult, poate mai mult decât ai fi avut nevoie, şi nu ştiu dacă o femeie îndrăgostită raţionează vreodată cu creierul.