?

Ce cautam eu ? Sufletul meu. Unde? Si cum se putea recunoaste adevaratul meu suflet intre miile de suflete pe care le purtam in mine? Gandurile se risipeau.. Eu stiu ca voi pieri daca nu-mi voi urma drumul sufletului meu..
Dar eu de ce ma intristez? De ce imi simt sufletul plin de un simtamant necunoscut, infiorator, dulce? De ce vreau sa plang? De ce astept ceva care stiu ca nu va veni niciodata? Voi avea curajul sa ma intorc si sa incep o alta viata, noua? Si voi avea puterea?..
Si vor incepe acele insipide marturisiri, soptite cu ochi inlacrimati..
M-am gandit mult daca nu trebuie sa plec, sa fug pentru totdeauna. E un gand care se intoarce rabdator, de cate ori izbutesc sa-l ajung. Ma framanta noptile..
Ce-mi pasa de anii pe care i-am pierdut ca sa ma pregatesc pentru fapte pe care niciodata nu le voi indeplini? Ce-mi pasa de nazuintele mele, de bucuriile mele, de durerile mele, de razbunarile mele? S-au coborat, acum, cu soarele. S-au coborat, departe de sufletul meu. Au cazut in ape intunecate, si eu le privesc de sus, si zambesc.

In curand, va sosi ziua cu rasarit de sange. As vrea sa stiu atunci cine indrazneste sa ma infrunte.