In negura anilor care se aduna in spate, si ea ramasa tot atat de singura, tot atat de departata de limanul pe care il visa atatia ani..Credeam ca trecutul nu e cu desavarsire pentru noi; nu e pierdut pentru dragoste, cel putin.
Am avut o clipa sentimentul, cand am stins lumina, ca lucrurile nu sunt inca definitiv pierdute. Era inca timp.. Plecarea mea, tocmai acum, la inceputul dragostei noastre, mi se parea absurda, criminala.
Crezusem pana atunci ca la dragostea noastra nu se mai putea adauga nimic. Era perfecta, autonoma, impermeabila fata de oricare alta forta. Amandoi alcatuiam o pereche desavarsita, creati unul pentru altul, meniti sa crestem si sa murim impreuna.Eu nu puteam uita extazul imbratisarilor, care ne smulge pe amandoi din fire, unindu-ne in alta lume. Poate ca o data la mii de ani taina unirii se mai implineste atat de desavarsit..
Tu nu vrei sa intelegi. Si dintre toti, tu erai singurul..
Cine nu stie, de altfel, ca in dragoste nici o certitudine nu e definitiva, ca lucrul acela elementar- sentimentul ca esti iubit- trebuie necontenit verficat, caci o singura indoiala, o singura greseala surpa totul in nebunie si dezgust? Viata curge inainte, asa cum curge si acum, si cine stie cum ne va inghiti pe fiecare dintre noi.
Nu stiu daca ai simtit vreodatacat de grava si de definitiva e o asemenea dragoste; daca ti-ai dat vreodata seama ca, orice s-ar intampla, nu te mai poti desparti de fiinta iubita, ca esti legat de ea pana la moarte, in sensul concret al cuvantului.
Nu o vei putea simti nu pentru ca ai avea mustrari de cuget, ci pur si simplu pentru ca existenta ei continua sa te chinuiasca si sa te deprime, de departe..
Am cunoscut foarte multe fericiri in dragostea mea; le-am cunoscut apoi si le-am uitat, din vina mea, cum se intampla intotdeauna. N-as fi vrut sa porti atata vreme un mort in suflet, sa pastrezi o imagine falsa a tot ce-a fost viata nostra impreuna in ultimul timp..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu